După cum am promis, revin cu aventurile celei de-a doua zi în Kyoto, pe urmele toamnei. Traseul pe care l-am urmat a fost cam așa:
Ziua 2-Rurikoin-Tofukuji-Fushimi Inari Taisha-Kiyomizu-dera
Despre Rurikoin nu scrie in ghidurile turistice și nici nu e în topul obiectivelor de vizitat în Kyoto, dar este un loc renumit în rândul fotografilor. Datorită rețelelor de socializare, în special datorită Instagram (de unde de altfel și eu am aflat despre această bijuterie) templul primește tot mai mulți vizitatori.
De două ori pe an (toamna și primăvara) își deschide porțile pentru cei dornici să vadă ceva unic, o comoară ascunsă în munți, despre care prea puțini știu. Rurikoin are o istorie bogată și chiar dacă nu se știe exact când a fost construit, în epoca Heian era cunoscut ca un loc de relaxare pentru familiile de nobili.
Ajunsă acolo, m-am gândit că nu o să fie prea aglomerat, dar a trebuit să stau la o coadă aproximativ o oră pentru a intra. În ciuda aglomerației, disciplina japonezilor s-a făcut încă o dată simțită și a fost un loc unde m-am putut relaxa în voie și unde am uitat de noțiunea timpului. Templul oferea doritorilor și opțiunea de a privi grădina în timp ce savuram ceai verde matcha alături de prăjiturele tradiționale. A fost o experiență minunată! Templul este alcătuit din mai multe clădiri, de unde se pot admira grădinile pentru care este faimos, Ruri-no-Niwa 瑠璃の庭 caracterizată prin cele 10 tipuri de mușchi pe care le prezintă și Garyo-no-Niwa 臥龍の庭 ce reprezintă un dragon care se înalță la cer. Deși frunzele toamnei nu atinseseră încă acel roșu intens care m-a atras la fotografiile de pe instagram, tot a fost o priveliște de vis, greu de uitat. Intrarea este puțin mai scumpă față de alte temple, și anume 2000 de yeni (aprox. 77 lei) dar pentru cele două ore de relaxare pe care le-am petrecut acolo, templul a meritat fiecare bănuț.
Era deja amiază când am plecat de la Rurikoin și am mers spre Tofukuji, templu budist, renumit pentru culorile în care este îmbrăcat toamna. Ajungând aproape de ora închiderii, nu l-am vizitat decât din exterior. Cu greu am reușit să înaintăm pe podul Tsutenkyo, spre grădinile templului, din cauza mulțimii de oameni. Arțarii care ajunseseră deja la un roșu aprins, ne-au oferit o priveliște minunată.
După Tofukuji, a urmat Fushimi Inari Taisha, altar shinto și unul din locurile de neratat din Kyoto. Altarul este faimos și pentru scena porților din filmul Memoriile unei gheișe. Situat la baza muntelui cu același nume, muntele Inari, o vizită la Fushimi Inari Taisha presupune și o plimbare până la vârful muntelui, printre sutele de porți torii, și de unde se poate vedea Kyoto de sus. Se spune că există nu mai puțin de 10,000 de porți Torii 鳥居 la Fushimi Inari Taisha. Odată cu lăsarea serii, și mulțimea de oameni s-a mai diminuat și ne-am putut bucura de liniște dar și de o atmosferă misterioasă, fiind tot felul de povești cum că umblă diverse spirite pe acolo noaptea. Spiritul vulpii este spiritul protector al multor altare shinto de-alungul Japoniei, printre care și acesta.
Ultimul obiectiv din a doua zi a fost Templul Kiyomizu, templu budist și monument UNESCO. Toamna și primăvara beneficiază de un program special de lumini care pun în evidență roșul frunzelor de toamnă sau rozul florilor de cireș.
Și a doua zi în Kyoto a fost la fel de aglomerată ca prima, încercând să ajung în cât mai multe locuri. Voi reveni cu a treia și ultima zi din această excursie data viitoare!
