Mi-am dorit foarte mult să vizitez vechiul oraș imperial, Kyoto, toamna. Kyoto este cu siguranță un oraș superb, cu nu mai puțin de 17 monumente UNESCO, ce merită vizitat în orice anotimp, dar în special toamna și primăvara capătă un farmec aparte. Admiratul frunzelor de toamnă 紅葉狩り (momijigari), este o activitate populară în rândul japonezilor, alături de admiratul florilor de cireș 花見 (hanami) primăvara. De aceea, aceste două perioade sunt extrem de aglomerate, orașul fiind vizitat atât de turiști japonezi cât și de o mulțime de turiști străini. Atât locul de cazare cât și autobuzul le-am rezervat încă din România, cu 3 luni înainte, pentru a fi sigură că voi ajunge. Am petrecut trei zile minunate în Kyoto, pe urmele toamnei. Planul meu a inclus în special locuri renumite pentru frunzele de toamnă, dar nu am ratat nici câteva din obiectivele de neratat ale orașului (Fushimi Inari, Kinkakuji, Ginkakuji etc) cu speranța că voi reveni la primăvară pentru celelalte. Am să vă prezint pe scurt traseul meu și în special locurile care m-au impresionat.
Ziua 1-Kyoto Station-Higashi honganji-Arashiyama (Tenryuji, Pădurea de bambus, Jojakkoji, Altarul Nonomiya, Podul Togetsukyo)-Kinkakuji
Am ajuns dimineața devreme în Kyoto, după o lungă călătorie cu autobuzul de noapte (8 ore) dar dornică să văd cât mai multe. Am vizitat puțin gara din Kyoto, clădire care a fost construită cu ocazia aniversării a 1200 de ani de la fondarea capitalei în Kyoto (Heian pe vremea aceea). Gara are un aspect futurist, în contrast cu atmosfera generală a orașului, unde s-au păstrat clădirile vechi. Chiar lângă gară se află Kyoto Tower, cu înălțimea de 131m, ceva mai mic decât fratele său din Tokyo (Tokyo Tower-333m). Este cea mai înaltă clădire din Kyoto și un rar exemplu de arhitectură modernă în orașul templelor și al altarelor shinto.
Foarte aproape de Kyoto Tower am descoperit din întâmplare și primul templu din excursia mea, Higashi honganji. Honganji 本願寺 s-ar traduce ca Templul primului jurământ făcut de Amida Buddha. Higashi honganji (Honganji din Est) alături de Nishi honganji (Honganji din Vest) reprezintă sedii ale budismului Jodo shinshu (Secta Pământului Pur, 1224).
Mijlocul de transport prin care ne-am deplasat cel mai mult în Kyoto a fost autobuzul, dar am luat și metroul de câteva ori. De la Kyoto station am pornit cu autobuzul spre Arashiyama 嵐山 (Muntele Furtunii?) unde plănuisem să petrecem cam jumătate de zi, după care să mergem la Kinkakuji (Templul de aur). Ne-am încadrat cu greu, fiind foarte multe locuri de văzut în Arashiyama, dar am prins și Kinkakuji cu o oră înainte de închidere.
În Arashiyama, am început cu Tenryuji 天龍寺 templu al budismului zen și monument UNESCO, construit în 1339 de shogunul Ashikaga Takauji. Deși clădirile templului au fost distruse de numeroase incendii de-alungul timpului, superba grădină a rămas neschimbată. Am vizitat grădina, minunată în culorile toamnei, după care am părăsit domeniile templului și am intrat în faimoasa pădure de bambus din Arashiyama. Mi-a părut puțin rău că nu am vizitat și interiorul templului pentru că din grădină ieșeam direct în pădurea de bambus și nu ne-am mai întors. Următorul obiectiv a fost Jojakkoji, la care am ajuns după ce am trecut de pădurea de bambus. Templul, construit in anul 1596, oferă o superbă imagine asupra orașului Kyoto. La întoarcere, am trecut și pe la altarul shintoist Nonomiya, renumit pentru rugăciuni privind succesul în dragoste și căsătorie. Excursia în Arashiyama s-a încheiat cu podul Togetsukyo, situat deasupra râului Oi, de unde am putut admira frumoasele culori de toamnă ale muntelui Arashi, în timp ce savuram o înghețată de ceai verde.
După Arashiyama, ne-am grăbit să prindem autobuzul pentru a ajunge la faimosul Kinkakuji, sau Templul de Aur. Lumina caldă a apusului revărsată asupra templului ne-a oferit o imagine de neuitat, care m-a emoționat până la lacrimi. Mi-am adus aminte de romanul lui Yukio Mishima, în care descria templul de aur în flăcări, exact același sentiment avându-l și eu când l-am privit în lumina aceea portocalie a apusului. Nu am avut mult timp să admirăm templul,dar nu voi uita niciodată sentimentul că am ajuns acolo, în locul în care îmi doream să ajung de atât de mult timp, și că mă bucuram de o priveliște atât de minunată.
Prima zi în Kyoto a reprezentat un adevărat maraton, încercând să acopăr cât mai multe locuri de pe lista mea, atent concepută înainte de excursie cu ajutorul prietenilor, cărților, internetului. Nici măcar timp să luăm prânzul nu am avut, dar am încheiat ziua cu un meniu specific orașului într-un restaurant din Gion, cartierul gheișelor. Mai multe despre ziua 2 și 3 data viitoare!
