Vacanța de primăvară dureză două luni pentru studenții din Japonia. Pare destul de mult, nu? Așa-mi părea și mie la început ,în februarie, dar a trecut imediat și acum am revenit la cursuri… În ultimele două săptămâni din vacanță am călătorit prin Japonia. Vremea a fost de partea mea și am avut parte numai de zile senine, am întâlnit prieteni vechi și prieteni noi, am văzut o parte din monumentele declarate UNESCO în Japonia, am avut parte de experiențe de neuitat… Chiar dacă a trecut repede, a fost o vacanță în care am învățat o mulțime de lucruri noi și nu pot fi decât recunoscătoare pentru că am avut parte de atâtea lucruri frumoase.
Am început cele două săptămâni de plimbărit printr-un program de homestay in Kawachinagano, un orășel situat la câțiva kilometri de Osaka, în regiunea Kansai. Am ales această regiune, faimoasă pentru oamenii primitori și prietenoși, tocmai pentru că m-am gândit că voi avea parte de o familie primitoare și chiar așa a și fost! De la început au fost foarte prietenoși și dornici să afle cât mai multe despre mine și despre România, dar în același timp și să-mi arate stilul de viață al unei familii japoneze. Am încercat tot felul de preparate delicioase făcute de mama japoneză, am discutat o mulțime de lucruri despre România și Japonia, am fost în excursie împreună, au fost 4 zile în care am retrăit sentimentul de a petrece timp cu familia. Desigur că în aceste 4 zile mi s-a făcut și mai dor de familia mea, dar a fost o experiență frumoasă.
Kawachinagano este un orășel care mi-a amintit mult de orașul în care m-am născut eu. Înconjurat de dealuri și de natură, departe de agitația marilor orașe, viața de acolo părea mult mai liniștită. Programul din care făceam parte includea și un eveniment de schimb cultural la centrul cultural al orașului. Alături de ceilalți studenți internaționali, ne-am prezentat fiecare țările după care am răspuns la diverse întrebări, ne-am jucat, am dansat, a fost tare distractiv. I-am învățat pe participanții la eveniment hora și toată lumea a părut incântată. Astfel de evenimente îmi dau ocazia de a prezenta măcar o mică parte din România și de asemenea de a mă gândi mai mult la diferențele și mai ales la asemănările dintre Japonia și România.
Ziua de duminică am petrecut-o cu familia printr-o excursie la Koyasan, muntele Koya, un loc sacru dedicat budismului Shingon, declarat monument UNESCO în 2004. Este situat la aproape 1.005m altitudine, cu un platou drept culme, loc găsit ideal de Kukai (774-835) ca sediu pentru noua sectă inființată de el, budismul Shingon. Koyasan a devenit un oraș cu temple, păstrat exclusiv de călugări și interzis femeilor până în 1873. Noi am vizitat templele Kongobu-ji și Okuno-in. Kongobu-ji este templul principal, ridicat de shogunul Toyotomi Hideyoshi în 1592 dar reconstruit în 1861. Okuno-in este faimos pentru cele peste 100.00 de morminte, multe dintre ele ale eroilor naționali, printre care și Toyotomi Hideyoshi. Prima parte este alcătuită din morminte noi, dar inaintând în pădurea de cedri înalți, am descoperit mormintele vechi, înconjurate și de o mulțime de jizosan, statuete budiste, reprezentări ale lui Jizo, bodhisattva iubit de japonezi. Apare deseori sub formă de ocrotitor al călătorilor sau copiilor.
Cel mai mult m-a impresionat Mausoleul lui Kukai și sala felinarului, locuri unde din păcate fotografiatul era interzis, dar atmosfera de acolo era una mistică, de neuitat.
Va urma…
