Am vizitat din nou castelul Peleș, după câțiva ani, și pot spune că rămâne castelul meu preferat din România. Impresiile mele de acum nu se compară însă cu cele de la 6-7 ani când l-am vizitat pentru prima oară și mi-a rămas întipărit în minte ca „locul unde m-am simțit ca o prințesă”. Dar m-am bucurat să ajung din nou acolo, să respir aerul de munte, să văd priveliștea minunată care înconjoară castelul și să pășesc prin camerele pline de rafinament și decorate cu bun gust în care regele însuși a trăit cândva.
Priveliștea de la castel
Am ajuns la Peleș în jur de ora 11 și era destul de aglomerat, după cum ne așteptam. A trebuit să stăm la coadă cam un sfert de oră, ceea ce n-a fost mult. Am ales expoziția de bază, prețul foarte bun pentru studenți, iar ceea ce-mi place la Peleș e că ghidajul este inclus în preț. Am avut parte de un ghid foarte simpatic care ne-a oferit detalii interesante despre rege, regină, pe lângă informațiile de bază. De exemplu mi-a rămas în minte faptul că Regina Elisabeta a României era fluentă în 7 limbi străine.
Statuia regelui Carol I
Stilul neo-renascentist al castelului și îmbinarea materialelor din diverse țări pe mâinile unui talentat arhitect fac din castelul Peleș un loc unic în țara noastră, vizitat zilnic atât de turiști români cât și străini. Mă bucur sa văd mereu și o mulțime de străini la Peleș.
După cum scria și regina Elisabeta în jurnalul său:
“italienii erau zidari, românii construiau terasele, țiganii prelucrau fierul, albanezii si grecii prelucrau piatra, germanii si ungurii se ocupau cu tâmplăria, polonezii erau ingineri, cioplitorii erau cehi, francezii se ocupau cu schitele iar englezii cu măsurătorile si zilnic puteai vedea acele sute de oameni, fiecare in costumele tradiționale, vorbind o duzină de limbi diferite, cântând, blestemând, certându-se sau vorbind in toate acele dialecte, un amestec vesel si ametițor de oameni …”
Câteva tarabe din zona castelului
