Am menționat Shirakawago în postul anterior, iar acum vreau să vă povestesc mai în detaliu impresiile mele din acest loc de poveste.
Mi-am propus să văd cât mai multe situri UNESCO din Japonia, iar Shirakawago a fost printre primele. A fost declarat monument UNESCO în anul 1995, pentru felul excelent în care sunt conservate căsuțele vechi de sute de ani. Stilul gassho-zukuri, în care sunt construite acoperișurile de stuf, este reprezentat sub forma unor mâini aflate în rugăciune, înclinarea acoperișului ajutând la curățarea zăpezii în timpul iernii. Se crede că acest stil este o invenție locală. Unele căsuțe încă mai sunt locuite, dar cele mai multe au fost transformate în muzee, minshuku (pensiuni) , restaurante sau magazine cu suveniruri. Mie mi s-au părut destul de similare cu casele din zona Maramureșului.
Iarna, zăpezile abundente și localizarea din inima munților fac accesul destul de greu. Nu există tren care să ducă direct acolo, dar se poate ajunge cu mașina sau cu autobuzul. Există rute din Takayama, biletul costând undeva la ￥4300 ( aprox. 162 lei). Noi am ales să mergem în timpul zilei, deși iarna, pe o perioadă limitată, are loc și o iluminare nocturnă a satului, dar accesul la acele ore se face separat, în grupuri organizate. Temperaturile scad totuși sub 0 grade așa că ne-am gândit că ar fi mai plăcut să mergem în timpul zilei. Am avut parte de o zi superbă, însorită, iar la un moment dat a început chiar să ningă, fapt care a contribuit la splendoarea peisajului. Văzute de sus, căsuțele par ireale, parcă desprinse dintr-un basm.
Coborând în sat, am intrat într-una din căsuțe, Casa Wada, devenită muzeu. Această casă este reprezentativă pentru traiul oamenilor din trecut, care trebuiau să se protejeze de vânt, zăpadă și frigul aprig. Are 3 etaje, și este compusă dintr-o cameră de zi, o cameră cu altarul budist al familiei, o cameră de oaspeți și mai multe camere de dormit și un pod mare unde erau depozitate diverse ustensile realizate manual. Am putut simți puțin din atmosfera acelor vremuri.
Puteți lua prânzul la unul din restaurantele aflate în sat, și recomand un pahar de kanzake ( sake fiert) după o zi petrecută în frig. Specialitatea este și aici, ca și la Takayama, Gyudon dar și gohei mochi (prăjitură din orez, specifică zonei muntoase).
Shirakawago merită vizitat în orice anotimp, așa că dacă aveți ocazia să mergeți în Japonia, nu uitați să includeți și acest loc de poveste în itinerariul vostru! Spre deosebire de Takayama, este un loc destul de popular în rândul turiștilor, așa că mai bine încercați să faceți rezervările din timp.
Am găsit acest circuit interesant în Japonia și Coreea de Sud, care include și Takayama și Shirakawago printre destinațiile sale. Poate vă interesează 🙂
