Takayama, în traducere „Muntele înalt” este un oraș situat în prefectura Gifu. Această prefectură se mândrește, printre altele, cu situl Patrimoniului Mondial al UNESCO de la Shirakawago, un sat cu așezări tradiționale japoneze în stilul gassho-zukuri( acoperișuri sub forma unor mâini în rugăciune). Takayama, situat nu departe de acest sat, reprezintă un punct de oprire ideal pentru a vizita zona.
Împreună cu prietena mea am ales ruta Takayama-Shirakawago-Matsumoto pentru prima excursie din vacanța de primăvară, care durează în Japonia două luni( februarie și martie), urmând ca din aprilie să înceapă noul semestru(pentru studenții de schimb) și un nou an școlar pentru studenții japonezi. Deși în februarie am fi vrut să mergem la renumitul festival al zăpezii de la Sapporo, am renunțat la această idee deoarece chiar și cu câteva luni înainte, a fost greu să găsim un loc de cazare. Și oricum îmi doream să văd și Shirakawago, despre care am învățat și la cursul de japoneză din anul 2, iar iarna devine cu adevărat un loc de poveste. Dar n-am fi putut sta numai in Shirakawago deoarece nu prea sunt locuri de cazare, cu excepția căsuțelor tradiționale transformate în hanuri, unde cazarea poate fi destul de scumpă. Așa că am ales Takayama, care este cam la o oră cu mașina de Shirakawago.
Takayama nu este o destinație foarte cunoscută în rândul turiștilor străini, ajungând acolo am descoperit că nu prea erau oameni afară în general. Orașul era destul de liniștit, la ora 21 restaurantele deja se închideau, și nu puteam să nu mă întreb „Unde este toată lumea? S-au mutat toți locuitorii la Tokyo?” deoarece chiar nu era nimeni pe stradă. Fiind și destul de frig, ne-am gândit că probabil nu prea aveau locuitorii așa de mult chef de plimbare și explorare, cum aveam noi. Dar probabil primăvara, în timpul Festivalului de la Takayama, orașul este mai animat. Mi-aș dori să revin cândva primăvara, și pentru Takayama și pentru Shirakawago.
Casele și templele vechi, foarte bine conservate, i-au adus denumirea de „Micul Kyoto”. Există chiar un cartier al templelor, Teramachi. Cartierul Sanmachi Suji este plin de prăvălii, taverne și hanuri. Acolo am mâncat cel mai bun Gyudon( fel de mâncare cu orez peste care se pune carne de vită prăjită cu ceapă). Carnea de vită din Takayama este cunoscută sub numele de Hida-gyu și este foarte apreciată în Japonia. Am înțeles și de ce, pentru că era de-a dreptul delicioasă! Toată lumea cred că a auzit de vita de Kobe, dar probabil vita de Hida este a doua în Japonia.
Am stat trei zile în Takayama și cred că am vizitat tot ce se putea. Am ajuns chiar și unde nu ne doream, ne-am rătăcit printr-un parc, menționat în ghidul turistic, dar nu era menționat și că e mai mult ca o pădure pe un munte decât un parc. Parcul se numea Shiroyama Koen, și acolo erau și ruinele unui castel feudal. Shiroyama înseamnă„Muntele alb” dar adăugându-i și koen care înseamnă „parc”, ne-am gândit că este parc, și nu munte. Am vrut să ajungem la acele ruine, și am ajuns până la urmă, dar la plecare, toată cărarea era acoperită cu gheață, ceea ce a făcut drumul destul de anevoios. Îmi era frică să nu cad și să-mi rup piciorul, pentru că n-ar fi fost nimeni prin zonă să ne ajute. Dintre puținii turiști care erau oricum în Takayama, nu se aventurase nimeni în acel parc-pădure cu poteci acoperite de gheață… Am reușit să ajungem în oraș după câteva ore, și ne-am oprit la un ceai cald pentru a ne reveni în urma experienței din parc.
Așadar Takayama a reprezentat o descoperire pentru noi, și este un loc pe care vi-l recomand cu mare drag, dacă vreți să cunoașteți o Japonie tradițională, fără miile de turiști din alte locuri( precum Kyoto). Dar nu recomand Shiroyama Koen iarna, după ce a nins, decât dacă sunteți echipați corespunzător pentru munte. Altfel, peisajul din vârf este minunat. Călătorii frumoase!
